Autointarcarea bebelusilor - experienta mea

Alaptarea reprezinta un subiect tare controversat..un subiect sensibil, un subiect cu o mie de fete, pentru ca risca sa desparta / indepareze chiar si cele mai bune prietene..intotdeauna a iscat conflicte de opinie, care se manifesta doar intre femei, doar intre mame (barbatii nu au nici un cuvant de zis asupra acestui subiect)...

• mame care alapteaza vs mame care nu alapteaza
• mame care au alaptat putin vs mame care doresc sa alapteze pana se "va satura copilul", asta insemnand chiar si 3-4 ani etc etc

Piticul meu care s-a intarcat singur pe la 9 luni..

Stiu ca sunt mame care alapteaza si care nu concep cum e posibil ca unii copii sa se intarce singuri si se uita cu un oarecare repros la mine, dar, totodata si cu o oarecare mandrie si superioritate - uite inca una care a renuntat sa alapteze si acum se scuza ca "nu a mai avut lapte".

Eu mi-am dorit foarte mult sa alaptez, macar pana la 1 an..niciodata nu mi-am propus termene de genul - alaptez pana la 2-3 ani, dar voaim sa alaptez macar 1 an..

In unele grupuri de mamici de pe FB si nu numai, se manifesta un nivel maxim de intoleranta vizavi de acest subiect...sunt mame care, daca isi alapteeza copiii pana la 2-3 ani se considera superioare celorlalte mame care nu au reusit sa initieze alaptarea sau au oprit alaptarea (din varii motive, altele decat medicale).

Nu vreau sa nasc polemici in legatura cu alaptatul, pentru ca exista cateva mame bloggarite/facebookiste foarte indarjite cand vine vorba de acest capitol si "sar" imediat la gatul oricarei alte mame care nu (mai) alapteaza...In opinia lor, auto-intarcare mai devreme de 1 an nu exista...ei bine, uite ca exista..

"Înţărcarea naturală se produce atunci când nevoia copilului de a suge se diminuează si dispare treptat. Acest lucru apare, de obicei, cândva între 9 luni şi 3 ani şi jumătate – 4 ani". - http://laptematern.ro

 

 

 

Cum s-a produs la noi Intarcarea naturala la 9 luni?

Dupa diversificare (eu l-am alaptat exclusiv 5 luni jumate), piticul meu a inceput sa pape laptic doar seara/noaptea, ziua refuzand categoric (se pare ca i-a placut mancarea), asa ca in 2-3 luni am ajuns sa nu mai am lapte deloc..

In diversificare am apelat DOAR la LINGURITA..Gogo nu a acceptat niciodata biberonul si cu greu, tare greu, a acceptat sa bea laptele formula...abia dupa luni si luni de chin, a acceptat sa bea laptele formula (dintr-o cana cu pai). Deci, in opinia mea, nu introducerea laptelui formula a reprezentat un motiv de autointarcare (pe la 7-8 luni i-am introdus si o masa de lapte formula, data seara, dar servita cu lingurita, intrucat piticul nu a vrut biebronul si din cana nu stia sa bea)

La mine a fost o intarcare naturala, fara dureri, a venit pur si simplu de la sine, copilul sugand din ce in ce mai putin, in mod direct, laptele s-a imputinat, astfel ca pe la 9 luni, nu am mai avut deloc laptic si nici Gogo nu a manifestat semne ca si-ar mai fi dorit sa suga..din contra..

Poate ca un factor important l-a constituit si faptul ca Gogo a iubit suzeta din prima clipa in care a descoperit-o (am rezistat aproape 2 luni fara suzeta, dar aproape de 2 luni i-am dat-o si s-a indragostit din prima clipa de ea).

In orice caz, oricare ar fi momentul ales de intarcare, acest proces - alaptatul - si tot ceea ce tine de el trebuie sa ramana unul strict personal...Fiecare mama va decide, in functie de nevoile puiului ei si ale ei, momentul intarcarii si nu ar trebui judecata in nici un mod de alte mame care au optat sa alapteze pana la 2-3 ani.

 

 

 

Le admir pe acele mame care au alaptat si ma bucur sa ma numar printre ele, dar nu le admir pe acele mame care, reusind si optand sa alapteze copilul o perioada foarte mare de timp (1-2-3 ani) se considera superioare si "mame mai bune", aruncand cu pietre in cele care nu au alaptat deloc si catalogandu-le pe toate cele care au intarcat devreme (cum mi-a fost data sa vad) drept "mironosite care pun pe primul plan aspectul fizic al sanilor lor si uita ca sanii sunt dati femeilor pentru a alapta - nu pentru a se mandri cu ei si a fi atragatoare din punct de vedere sexual - si creeaza frustrari copilului atunci cand se hotarasc sa renunte la alaptat".

Asa cum spuneam si intr-o alta postare, ce pacat ca exista atat de multa intoleranta intre noi femeile, intre noi, cele care suntem mame..Nimeni nu intelege ca a fi mama nu inseamna a face parte dintr-o competitie. Competitia este doar cu noi insene, iar premiul - exista cate unul pentru fiecare (nu unul singur pentru toate mamele): dragostea si admiratia, respectul copiilor nostri!

Depinde strict de noi daca vom intra sau nu in posesia lui!