Eu
sunt Aida! Aida-Miriam! O minunatie de fetita – spune mami...
 |
| prima poza - in maternitate |
Luna
mai a venit cu sine cu un nou membru in familia Baby Gogoshel: o fetita
superba, care s-a grabit sa vina pe lume, la 35 saptamani si o zi...o fetita cu
un caracter puternic, bine conturat deja, care stie sa strige pe limba
bebeluseasca atunci cand vrea ceva si stie sa isi impuna punctul de vedere..un
Tauras simpatic, o copie identica 90% cu Gogo la nastere, cu exceptia faptului
ca are tenul mai inchis.
Alex
a iubit-o din prima clipa de cand a aflat ca va avea o surioara..este foarte
grijuliu cu ea, iubaret nevoie mare si nu am identificat pana acum nicio urma
de gelozie din parea lui...din contra..
Pitica
s-a nascut cu 2,650 de grame si 47 de cm...proportii mai mult decat multumitoare
pentru cele 35 de saptamani, dar a recuperat foarte bine si foarte repede, asa
ca am plecat dupa nici doua zile din spital acasa..De data aceasta am nascut la
Spitalul Universitar, tot prin cezariana (am avut si placenta anterioara), cu
dl doctor Cristian Peteu – un om EXTRAORDINAR si cu un bun simt cum rar mai
vezi..
Am
avut o sarcina usoara, am incercat sa fiu mai calma decat la cea cu Gogo, sa nu
ma mai enervez atat de des, dar firea mea “agitata” si lungile drumuri si plimbari (in loc sa stau mai mult in pat
sa ma odihnesc) au facut ca mica maimutica sa vina pe lume mult mai
devreme. Totul a inceput cu niste contractii, care au devenit regulate si
foarte dese (mi-a luat ceva timp sa imi dau seama ca sunt contractii, intrucat
la Alex nu am apucat sa experimentez durerea acestora)…m-am dus la spital,
pentru un control, sa m asigur ca totul e in regula (durerile deveneau usor
insuportabile, iar contractile erau chiar si la 3 minute), unde doctorii au
decis sa faca cezariana, intrucat testul fetal non-stres arata ca bebelusa nu
suporta bine contractile si cezariana era necesara..
Si ca sa va spun ca nici macar bagajul nu era finalizat..hainutele din poza sunt cele ale maternitatii, intrucat atunci cand am plecat la spital pentru control nici prin gand nu imi trecea ca voi naste in acea seara..si oricum nu aveam pregatit nimic pentru pitica..am fost la serviciu pana cu 4 zile inainte sa nasc si nu am apucat sa termin faimosul bagaj..noroc cu geamana mea, care mi-a trimis rapid la spital toate cele necesare pentru pitica.
Asa ca, undeva tarziu, aproape de 11
noaptea, pitica a venit pe lume..interventia a decurs minunat, m-am refacut
mult mai repede si mai bine decat la prima cezariana..am alaptat mult mai
repede..ce-I drept, Spitalul Universitar este unul care incrajeaza alaptarea,
din primele ore dupa operatie, asistenta ii aduce pe pitici si ii aseaza la
sanul mamei. Iar din a doua zi, copiii stau cu mamele in acelasi salon (lucru
destul de greu pentru o persoana abia operata, pentru ca tu singura trebuie sa
te ocupi de bebe, fara ajutor).
Le-am transmis asistentelor ca refuz
completarea cu lapte praf (chiar daca majoritatea mamelor erau tentate sa
recurga la ea, mai ales in primele doua-trei zile, cand bebelusii plang foarte
mult si nu reusesc inca sa suga atat cat trebuie), iar asistentele au fost
foarte dragute si mi-au respectat decizia. Oricum, ceea ce mi-a placut in
spital a fost faptul ca ele REFUZAU sa dea completare la cererea mamicilor si
nu acceptau decat la recomandarea neonatologului.
Au trecut aproape trei luni de
atunci…trei luni minunate, trei luni in care zi de zi ma indragostesc de
aceasta fetita minunata. Fetitele sunt speciale, trezesc in noi sentimente nestiute si par asa gingase si
fragile, dar si puternice in acelasi timp, incat senzibilizeaza pe oricine!
Revenim cu poze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu