Amintiri din Paris

Niste prieteni foarte dragi ne-au facut o supriza fooarte frumoasa si ne-au oferit ocazia de a vedea Parisul pentru 3 nopti si 4 zile..

Asadar, am stat in Paris de pe 17 pana pe 20 martie, am avut transportul cu Wizzair, cu aterizare pe aeroportul Beauvais.

Aeroportul este locul de aterizare si plecare a multor curse cu buget redus si situat in zona Tilles, chiar la iesire din orasul Beauvais, la 80 de km nord-vest de Paris.

Transportul aeorport Beauvais - Paris

Noi am ales autocarul. Este cel mai bun mijloc de transport, deoarece autocarele circula intre aeroport si zona Maillot din Paris zilnic. Fiecare transport spre Paris pleaca dupa 20 de minute de la sosirea fiecarui avion (le gasesti exact la iesirea din cladirea aeroportului, nu ai cum sa le ratezi) si cele dinspre Paris spre aeroport, cu trei ore inainte de imbarcare. Taxa de transport este de numai 15 euro si dureaza 80 de minute. Pentru Paris, iti poti achizitiona bilete direct de la chioscul din afara aeroportului.

Autocarul te lasa in Paris la Porte Maillot, de unde poti sa iei metroul catre orice punct in Paris.

Ce am vizitat noi?

Sfatul meu este sa luati (din aeroport, gara etc) o harta cu Parisul si cu obiectivele cele mai importate si statiile de metrou aferente.
Daca stiti statia de metrou cea mai apropiata de obiectivul respectiv, va veti descurca singuri in Paris cu metroul, fara ca macar sa stiti o boaba franceza.
Reteaua de metrou este foarte bine organizata si nu ai cum sa te ratacesti. Trebuie sa urmezi liniile de metrou (numerotate, pentru a fi mai usor de urmarit), si sensul de mers (ultima statie). De asemenea, liniile sunt colorate diferit pe harta de metrou, fiind astfel foarte usor de urmarit pe harta.

Asadar, sa va spun traseul urmat de noi.

In prima zi (sambata), ajungand la hotel undeva pe la 6 seara, am pornit pe jos spre Champs Elysées, ne-am plimbat pe bulevard si am ajuns pana la Arcul de Triumf.

 

A doua zi (duminica), ne-am trezit foarte devreme, am luat micul dejun si am pornit-o in mare tromba catre muzeul Louvre. Sfatul meu este sa fiti la ora deschiderii la muzeu, noi am ajuns acolo la 9.00 si nu am stat deloc la coada, dar la plecare (pe la 11.30) am observat ca se formasera cozi foarte mari la ghiseele de bilete.

 

Dupa Louvre am plecat cu metroul spre Catedrala Notre-Dame, care adaposteste in prezent cea mai mare orga din Franta. Am ajuns undeva pe la 11.30, fiind duminica, era slujba si a fost foarte frumos. Intrarea a fost gratuita in biserica, noi nu am mai urcat in turn.

De la Catedrala am pornit pe jos spre Cartierul Latin (aici sunt tot felul de taverne foarte pitoresti unde se poate manca destul de ieftin in comparatie cu restul Parisului), si ne-am tot plimbat pe jos pana la Pantheon si Sorbona.
A doua zi am mai vizitat:

- Place de Concorde. De aici am mers pe jos spre Domul Invalizilor si Podul Alexander III (sunt situate foarte aproape, nu ai cum sa le ratezi).

- Sacre Coeur (statia de metrou Anvers) si cartierul Montmarte (pe care nu l-am mai vizitat din lipsa de timp, desi am auzit ca este foarte pitoresc).
- Intr-un adevrat tur de forta, am ajuns si la turnul Montparnasse, dar nu am urcat, intrucat restaurantul de la etajul 56 era in renovare.

- Moulin Rouge. In zona Moulin Rouge (la 5 minute de mers) se afla Place de Clichy (si statia de metrou cu acelasi nume), unde se afla, pentru doritori, KFC, MacDonalds, Starbucks.

Spre seara, am zis sa dam o fuga pana la Tour Eiffel, dar cand am ajuns acolo si am vazut o coada imensa, ne-am speriat si am hotarat ca nu are sens sa pierdem timpul, luand decizia sa revenim a doua zi la prima ora. De la Tour Eiffel am luat metroul spre cartierul Le Defence.

 

 

 

 

A treia zi, la 9.30 dimineata eram la Tour Eiffel (statia de metrou Bir Kakeim).

 

 

 

 

De la Tour Eiffel, am pornit sa ne "incalzim" la o plimbare prin Galeriile Lafayette si magazinele de pe b-dul Haussmann.

 

 

 

 

Dupa-amiaza ne-am petrecut-o plimbandu-ne pe Champs Elysées. Aici neaparat sa intrati in showroom-ul CITROEN!!! Showroom-ul este denumit C42, („C” este initiala marcii, iar numarul 42 reprezinta adresa de pe Champs-Elysees). Cladirea, proiectata de arhitectul francez Manuelle Gautrand, are 30 de metri inaltime si este dispusa in 5 etaje, fiecare nivel fiind construit, la exterior, sub forma unei sali de expozitii.

 

 

 

 

 

 

 

fotografiile sunt proprietatea Baby Gogoshel Blog.

Vacanta de vis pe taram moldovenesc

Ne-am intors dupa doua saptamani de vis petrecute pe meleagurile mirifice ale Moldovei. Mirifice - pentru ca aici ma simt mai aproape de natura, de origini, de copilarie, mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de dragii buni si strabuni moldoveni, mai aproape de copilul din mine.

Peste o luna si un pic ma voi reintoarce la serviciu, dupa 2 ani minunati petrecuti acasa alaturi de Gogoshel..am dorit neaparat sa mai petrec putin timp in casa si in locurile in care am copilarit, pe meleagurile natale, sa il duc si pe micul Gogoshel sa isi cunoasca si mai bine originile, sa uite de praful si de zgomotul dintre blocurile Bucurestiului si sa simta aerul proaspat de iarba al satelor strabunilor sai.

Desi bunii moldoveni ai lui Gogo locuiesc la oras, am dorit sa petrecem foarte mult timp la tara, asadar am petrecut o saptamana la "la cele doua tari", cum imi placea mie sa numesc, atunci cand eram mica, satele celor doua randuri de bunici din partea mamei si ai tatei.

Gogo in curtea strabunilor, dand hrana la puii din care se va infrupta peste cateva luni

Am dormit, impreuna cu micul Gogoshel si draga de Fitzi o noapte in casa strabunicilor materni (nu mai dormisem o noapte la bunicii proprii de cel putin 10-12 ani), iar restul zilelor le-am petrecut la casa de vis de la tara a bunului Pepic, tatal meu, o casa construita cu mare drag si daruinta de catre parintii mei, pe terenul si pe locul fostei case in care tatal meu a copilarit acum aproape 50 de ani.

Un loc de poveste, un taram in care bunul Pepic a construit un adevarat rai pe pamant, cu livada din care ne aprovizionam cu mere, prune, pere, cu vie si tufe inmiresmate de trandafiri, un loc fara calculator si acces la internet, fara tv (prindeam un singur post de radio - Antena Satelor), fara semnal la telefon - un paradis!

Micul Gogoshel si draga de Fitzi au fost absolut incantati.

Gogo l-a "ajutat" pe bunul Pepic la culesul si adunatul merelor, stropitul viei, taiatul trandafirilor, a udat florile, a facut curatenie cu sarg alaturi de Bica (bunica materna), a mers descult prin curtea inverzita, a mancat porumb copt pe gratar, a mers la biserica din sat unde a asistat alaturi de ceilalti copii ai satului la slujba de Duminica, s-a plimbat pe drumul pietruit al satului si s-a jucat putin "pe drum", alaturi de ceilalti copii din sat..

Gogo si Fitzi participa la culesul (degustatul) merelor

un baietel tare harnic

Bica (bunica materna a lui Gogo) l-a invatat pe Gogo pasul de dans moldovenesc si in fiecare seara moldobunii incingeau hore vesele impreuna cu Gogo si Fitzi...cata veselie si bucurie in casa...hehehe..ma apuca deja melancolia..:)

In concluzie, a fost o vacanta de vis, atat pentru micii Gogoshel si Fitzi, cat si pentru mamicile lor, care s-au reintors in copilarie pentru doua saptamani...Daca aveti bunici/strabunici la tara, profitati si faceti o incursiune pe melagurile satului romanesc...nimic nu se compara cu experienta autentica a satului romanesc, cu privilegiul de a face parte din acesta si si nu de a vizita aceste meleaguri ca un simplu turist!

Chiar si cu origini indepartate de la sat (Gogo face parte din a doua generatie nascuta la oras), imi doresc ca acesta sa cunoasca si sa traiasca in mod direct, pe cat posibil, frumusetea vacantelor petrecute la sat. Mai avem, inca, strabuni si cateva rude care locuiesc la tara, avem casuta de vis a bunilor moldoveni, asadar, Gogoshel se poate considera un copil norocos din acest punct de vedere.

Sejur la mare la 1 an si 10 luni!

Iata ca ne-am intors si din al doilea sejur din viata micului Gogoshel la mare..la Marea Neagra..am mai fost anul trecut, pe cand avea 10 luni, dar Gogo nu a avut prea mult noroc de vreme calda si frumoasa...

Gogo la 10 luni

Acum, la 1 an si 10 luni, Gogo a petrecut un timp minunat la mare..

Desi aveam mari emotii in ceea ce priveste boala maini-picioare-gura (a contactat virusul de la verisoara lui mai mica, cu cateva zile inainte sa plecam la mare), se pare ca organismul lui Gogo a fost foarte puternic, intrucat boala s-a manifestat foarte usor in cazul sau (doar o zi de febra si 2 bubite numarate), si astfel am plecat linistiti la mare.

Cum ne-am descurcat cu piticul la mare?

A reusit sa isi adapteze programul pentru a se bucura de 2 perioade de plaja pe zi...ne trezeam undeva la la 7.30 (cam tarziu, eu as fi vrut sa fim la 7 pe plaja), stateam pana pe la 11.30, apoi mergeam in camera, ne faceam somnicul de frumusete, iar undeva pe la 17 ieseam din nou pe plaja..

Am folosit o crema de protectie factor 50, iar Gogo s-a bronzat foarte putin, pielea lui a capatat o superba nuanta aramie (el oricum are tenul mai deschis, dar nu se inroseste ma soare, ci se arameste foarte frumos).

Cum ne-am descurcat cu pampersii?

Nu am folosit pampers special de plaja..i-am dat slipi normali, fara pampersi si s-a descurcat foarte bine (a facut si putin nudism, ce-i drept)...Astepta sa faca nr. 2 atunci cand ajungeam in camera, undeva dupa somnicul de pranz..astfel si-a format, sper eu, un oarecare program care ar trebui sa ma ajute in operatiunea Olita, pe care inca nu am demarat-o la modul cel mai serios..

Cum ne-am descurcat cu mancarea?

Gogo s-a decis sa tina dieta, astfel ca in cele 6 zile cat am stat la mare am mancat doar supa, iaurt si fructe...multe fructe...carne nu a dorit nici macar sa guste...In rest, nu a avut probleme cu digestia, nici cu febra, nimic, nimic..:)

Cu ne-am distrat?

S-a balacit in apa, s-a jucat in nisip, a construit castele, a daramat castele, s-a jucat si a socializat cu toti copiii de pe plaja, i-a enervat, i-a sacait cu glumele lui de pustan de 1 an si 10 luni, le-a daramat castelele, i-a ajutat sa construiasca altele samd...

Ce inovatii (nedorite) am marcat?

Gogo a papat prima lui inghetata..fiind inconjurat de multi copii la hotelul la care am fost cazati, invariabil a descoperit inghetata si nu am putut sa il tin deoparte, asa ca ne-a convins sa ii cumparam si lui..asa important se credea si tare mandru mai era cand tinea si el cornetul propriu in manuta si papa cu pofta din inghetata...ba chiar a invatat si cuvantul foarte bine sa il pronunte.

De asemeni, Gogo a ajuns la varsta critica la care cere absolut orice jucarie vede la alt copil..ne-a innebunit pe noi si pe ceilalti copii (si parinti)...Gogo este si un copil foarte sigur pe el uneori si uita sa stea in banca lui si sa ceara permisiunea de a se juca/testa o anumita jucarie..se ducea pur si simplu si se servea cu respectiva jucarie..aici trebuie sa lucram putin sa il convingem ca nu poate avea tot ce vede in jurul sau..

Mai nou, la moda la mare intre copiii de la mare se numara pistolul / pompa de stropit cu apa si pusca-mitraliera...asa ca micul Gogoshel a fost "dotat" cu respectivele ustensile de joc...

Rambo la plaja

De asemeni, este o mare nebunie la mare cu acele corzi elastice de sarit in inaltime, care sunt chiar si pentru copii foarte mici, de la 10 kg in sus...Gogo ne-a innebunit 2 seri la rand ca vrea si el (Gogo are undeva la 12 kg), vrea si el..intr-un final, cand am acceptat cu inima stransa sa facem o incercare, atunci cand s-a vazut cu hamul strans, de unul singur, a realizat ca nu e chiar de nasul sau si a retractat dorinta intens exprimata..asa ca a renuntat la idee...asta ne-a demonstrat ca toata siguranta asta pe care o afiseaza este, de cele mai multe ori, doar de bravada..:)

Oricat ne-am pregatit sa avem la noi toate cele necesare jocului pe plaja - galetusa, lopatica, grebla, barca gonflabila, colac, vesta de slavare etc etc - bineinteles ca ale noastre nu parea interesante, asa ca Gogo a testat toate jucariile posibile si imposibile de pe plaja...

A evoluat enorm in aceste 6 zile..fiind inconjurat de foarte multi copii mai mari (Gogo cauta compania baietilor de 5-6-7 ani), a deprins in aceasta perioada extrem de multe lucruri noi - formeaza propozitii de 2-3 cuvinte in mod frecvent (asa dragut era de fiecare data cand mergeam la receptia hotellui sa ridicam cheia de la camera si Gogo cerea frumos: "Doamna, cheia (va) rog!", numara singur pana la 5, mananca fara problema mancarea bucati, a invatat (vazand la alti copii) sa muste dintr-o banana si sa pape o banana intreaga de unul singur (pana la varsta asta, Gogo nu suporta sa muste din banana, o accepta doar pasata) si multe alte lucruri..

Abia asteptam sa mergem din nou la mare, este adevarat ce se spune, ca marea este extrem de benefica pentru copiii de toate varstele...pentru micul Gogoshel, perioada petrecuta la mare a fost una de vis, fara probleme, iar piticul s-a distrat de minune.

Vacanta de vis pe taram moldovenesc

Alexandru a revenit la Capitala dupa 2 saptamani de vis petrecute pe meleaguri moldovenesti, la bunicii de la Bacau..

Aici a trait clipe minunate, a experimentat si a invatat o multitudine de lucruri noi, si-a inmultit vocabularul bebelusesc, a luat cunostinta cu traditiile moldovenesti, cu glasul si traiul dulce specifice acestor meleaguri minunate...

Sa enumaram cateva din experientele traite in aceasta perioada:

A participat la primul Ignat, sarbatorit in avans la casa strabunicilor materni..trezindu-ne un pic prea tarziu, cand am ajuns la tara, tot ce mai ramasese din saracul porcusor sacrificat era doar...capul incrustat in froma de cruce, conform traditiei moldovenesti..

...asa ca va trebui sa amanam pentru la anul calaritul porcului..

Aici, la casa strabunilor, prietenul Ionut i-a facut turul gospodariei si i-a aratat mica ferma de animalute, gradina de zarzavat...

Fiind un copil minunat, a dat si el o mana de ajutor la treburile casei: a maturat un pic prin curte cu matura de paie a strabunilor, s-a oferit chiar sa aduca el apa de la fantana din ograda, i-a tinut companie bunului Pepic la prepararea carnatilor....

Revenit la orasul de pe malul Bistritei, Alexandru a iesit in fiecare zi la plimbare acompaniat de draga lui cousinella Izzi Lizzi, a plimbat-o cu caruciorul, s-a jucat cu ea, a pupat-o, a imbratisat-o, iar uneori, din prea multa dragoste, a si muscat-o...:) dar ea i-a tolerat cu drag toate giumbuslucurile lui..:)

si daca tot suntem la capitolul dinti, se pare ca aerul de Moldova ii prieste din nou, pentru ca tot aici 2 maselute, 2 canini si un incisiv au dat lovitura lateral dintr-odata!

Alexandru a revenit la Capitala un copil si mai vorbaret decat plecase, cu o multime de experiente frumoase traite aici si o multitudine de lucruri noi acumulate:

Bunul Pepic i-a aratat cum sa demonteze si sa insurebueze la loc (bebeluseste) masinuta de jucarie (si Alexandru a invatat rapid miscarile prin imitatie), moldobuna l-a invatat sa-si sufle singurel nasucul, sa cante tu-tu-tu la o trompeta improvizata, sa dea concerte in fiecare seara in fata publicului la-la-la la-la-la....si a prins si gustul dansului........joc si cantece de voie buna - asa ne-am petrecut serile pe taram moldovenesc..:)))...

In concluzie, Alexandru a revenit de la Moldova cu o multitudine de amintiri frumoase, de clipe minunate petrecute alaturi de moldobuni si de o ladita plina de minunatii culese din livada lui Pepic..

prima vizita la bunici

Au si bunicii un important rol in dezvoltarea - din toate punctele de vedere - a copilului / bebelusului..

abia acum, dupa o ședere de o saptamana la bunici, am ajuns la aceasta concluzie..

practic, in 7 zile cu bunicii (de la Bacau) si alte rude, rubedenii apropiate sau mai indepartate, am sesizat ce progrese remarcabile a realizat Gogo (la aproape 8 luni): si-a cunoscut strabunicii, a vazut pentru prima data un ieduţ, gainuse, vaca, oi, catel..etc, a învatat sa faca pasi, sa stea in picioruse cu doar foarte putin sprijin, sa imite comportamentul celor din jur, sa reziste mai mult de cateva minute fara mami si tati...practic, fiecare persoana cu care intra in contact aduce ceva nou in procesul de entertainment si educatie al copilului..lucruri noi la care eu - sincera sa fiu - din lipsa de timp, idei..poate nu m-as fi gandit sa i le impartasesc lui Gogo..

si ce e mai important din toate, Gogo a învățat / va învăța să iși cunoasca originile (moldovenesti si oltenesti)..

Viata in Capitala vine cu riscurile ei: ne poate indeparta de traditii, de obiceiuri, de regionalisme, de graiul dulce moldovenesc, de perfectul simplu oltenesc..si acesta este rolul cel mai important pe care trebuie sa il joace bunicii in viata unui copil, din punctul meu de vedere..

Sa ne intelegem, am respins dintotdeauna ideea substituirii parintilor cu bunicii in cresterea unui copil, nu am fost si nu voi fi niciodata de acord cu "exilarea" copilului la bunici, din lipsa de timp, bani, cariera..etc..

Dar o escapada din cand in cand la acestia / petrecera vacantelor la bunici nu poate fi decat benefica!

Ps. atata timp cat:

• Metodele de educaţie şi mentalitatea de viaţă ale bunicilor nu difera considerabil faţă de cele ale noastre.
• Bunicii reusesc sa isi mentina "obiectivitatea" si nu ajung sa răsfeţe excesiv copilul.

..dar aceasta este o alta discutie..
Hristos a înviat!