Vacanta de vis pe taram moldovenesc

Ne-am intors dupa doua saptamani de vis petrecute pe meleagurile mirifice ale Moldovei. Mirifice - pentru ca aici ma simt mai aproape de natura, de origini, de copilarie, mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de dragii buni si strabuni moldoveni, mai aproape de copilul din mine.

Peste o luna si un pic ma voi reintoarce la serviciu, dupa 2 ani minunati petrecuti acasa alaturi de Gogoshel..am dorit neaparat sa mai petrec putin timp in casa si in locurile in care am copilarit, pe meleagurile natale, sa il duc si pe micul Gogoshel sa isi cunoasca si mai bine originile, sa uite de praful si de zgomotul dintre blocurile Bucurestiului si sa simta aerul proaspat de iarba al satelor strabunilor sai.

Desi bunii moldoveni ai lui Gogo locuiesc la oras, am dorit sa petrecem foarte mult timp la tara, asadar am petrecut o saptamana la "la cele doua tari", cum imi placea mie sa numesc, atunci cand eram mica, satele celor doua randuri de bunici din partea mamei si ai tatei.

Gogo in curtea strabunilor, dand hrana la puii din care se va infrupta peste cateva luni

Am dormit, impreuna cu micul Gogoshel si draga de Fitzi o noapte in casa strabunicilor materni (nu mai dormisem o noapte la bunicii proprii de cel putin 10-12 ani), iar restul zilelor le-am petrecut la casa de vis de la tara a bunului Pepic, tatal meu, o casa construita cu mare drag si daruinta de catre parintii mei, pe terenul si pe locul fostei case in care tatal meu a copilarit acum aproape 50 de ani.

Un loc de poveste, un taram in care bunul Pepic a construit un adevarat rai pe pamant, cu livada din care ne aprovizionam cu mere, prune, pere, cu vie si tufe inmiresmate de trandafiri, un loc fara calculator si acces la internet, fara tv (prindeam un singur post de radio - Antena Satelor), fara semnal la telefon - un paradis!

Micul Gogoshel si draga de Fitzi au fost absolut incantati.

Gogo l-a "ajutat" pe bunul Pepic la culesul si adunatul merelor, stropitul viei, taiatul trandafirilor, a udat florile, a facut curatenie cu sarg alaturi de Bica (bunica materna), a mers descult prin curtea inverzita, a mancat porumb copt pe gratar, a mers la biserica din sat unde a asistat alaturi de ceilalti copii ai satului la slujba de Duminica, s-a plimbat pe drumul pietruit al satului si s-a jucat putin "pe drum", alaturi de ceilalti copii din sat..

Gogo si Fitzi participa la culesul (degustatul) merelor

un baietel tare harnic

Bica (bunica materna a lui Gogo) l-a invatat pe Gogo pasul de dans moldovenesc si in fiecare seara moldobunii incingeau hore vesele impreuna cu Gogo si Fitzi...cata veselie si bucurie in casa...hehehe..ma apuca deja melancolia..:)

In concluzie, a fost o vacanta de vis, atat pentru micii Gogoshel si Fitzi, cat si pentru mamicile lor, care s-au reintors in copilarie pentru doua saptamani...Daca aveti bunici/strabunici la tara, profitati si faceti o incursiune pe melagurile satului romanesc...nimic nu se compara cu experienta autentica a satului romanesc, cu privilegiul de a face parte din acesta si si nu de a vizita aceste meleaguri ca un simplu turist!

Chiar si cu origini indepartate de la sat (Gogo face parte din a doua generatie nascuta la oras), imi doresc ca acesta sa cunoasca si sa traiasca in mod direct, pe cat posibil, frumusetea vacantelor petrecute la sat. Mai avem, inca, strabuni si cateva rude care locuiesc la tara, avem casuta de vis a bunilor moldoveni, asadar, Gogoshel se poate considera un copil norocos din acest punct de vedere.