Faceți căutări pe acest blog

25 august 2012

Final de etapa. 2 ani de stat acasa.

Iata ca voi implini in 3 zile venerabila varsta de 2 ani de mamicie..2 ani superbi, 2 ani petrecuti zi de zi alaturi de sufletelul meu, Gogoshel. Intr-o frumoasa zi de 28 august, venea pe lume copilul meu minunat.
Eram atat de insapaimantata la acea vreme de faptul ca nu voi reusi sa fac fata cu brio responsabilitatilor de mamica..Tin minte ca citeam zi de zi zeci de reviste, bloguri, forum-uri pentru copii, pentru a ma documenta cat mai mult despre tot ceea ce tine de experienta de parinte..nu stiam la acea vreme ca mamicia se naste, se creeaza de la sine, nu aveam pe atunci incredere in instinctele mele de mama, ma speria gandul ca nu voi fi o mama buna pentru copilul meu...
Pentru fiecare etapa din cresterea puiutului meu am citit mai mult decat pentru examenele date in viata mea (si au fost multe)..pentru fiecare produs achizitionat stateam si ma documentam, comparam, faceam adevarate studii de piata..:)) Tin minte, de asemenea, ca m-a obsedat la propriu gandul procesului de diversificare, mi-am creat adevarate mape de documentare pe aceasta tema, stiam toate blogurile in domeniu (asa mi-a venit, de altfel, si ideea nasterii acestui blog, observand ca nu sunt surse prea multe despre expereinta diversificarii..voiam experiente individualizate, voiam scheme de diversificare, pe care sa le compar si din care sa aleg pe cea mai potrivita...si nu gaseam nimic). 
 
Sa revenim la acesti 2 ani minunati de stat acasa..Inainte de a naste, strigam sus si tare ca nu voi sta acasa decat 6 luni, ca ma voi intoarce rapid la serviciu sa imi continuu parcursul carierei...visam mult pe vremea ceea, consideram ca nimic nu e mai important decat job-ul, in sensul ca nu eram dispusa sa "pierd" 2 ani in care as fi putut cladi si mai mult in cariera mea..
La nici cateva zile dupa ce am nascut, mi-am schimbat complet punctul de vedere..Am optat sa stau linistita si impacata acesti 2 ani acasa cu copilul meu, timp in care am incercat sa traiesc la maximum aceasta experienta..o experienta minunata! Si nu am simtit nici macar o zi ca ma plictisesc sau ca m-am izolat din punct de vedere social..e adevarat ca, in tot acest timp, mi-am tinut creierul ocupat si cu alte lucruri (am terminat o a doua facultate, ceea ce m-a hranit spiritual in acesti 2 ani), am creat acest blog foarte drag mie, care imi este ca un al doilea copil si pe care scriu cu pasiune despre tot ceea ce se intampla in viata mea de mamica..
 
 
Am iubit fiecare zi de stat acasa cu copilul...Am iubit fiecare intalnire la joaca, in parc cu prietenele mele, mamici, la randul lor..Am iubit pana si rutina aceea apasatoare (acelasi program, zi de zi)..Am iubit perioadele petrecute acasa, la parinti, in provincie, cand m-am simtit din nou copil, am iubit iesirile in parc sau la locurile de joaca, am iubit socializarea cu alte mamici, am iubit grupurile de pe Fb, in care am intalnit persoane minunate, pe care nu as fi avut ocazia sa le intalnesc in alt mod, am iubit libertatea de care m-am bucurat in fiecare zi...Oricat ne-am plange, noi mamicile (mai ales in fata taticilor), de faptul ca e greu si obositor sa stai nonstop acasa cu copilul, spunand-o pe cea dreapta, nu e chiar atat de extenuant..:)
 
Imi place sa discut despre copii, sa cer sfaturi, sa intreb, sa ma documentez..si nici nu stii cum afli tot felul de trucuri utile despre care nu as fi aflat din revistele de mamici...drept pentru care, in parc am socializat intotdeauna cu mare drag - cu mamici, tatici, bunici, bone - despre tot ceea ce tine de cresterea copiilor, am intrebat si am acceptat orice sfat primit, de multe ori, gratuit, dar l-am filtrat prin prisma principiilor pe care vreau sa i le insuflu copilului meu in viata si am luat ce a fost bun, iar ce nu a fost bun am lasat deoparte.
 
Se incheie o etapa din viata mea..o etapa frumoasa, in care m-am schimbat enorm, am evoluat si am descoperit laturi ale personalitatii mele pe care nu credeam sa le gasesc in mine!
Sper sa reusesc sa tin pasul si sa mentin cat pot de mult din toate aceasta rutina minunata care s-a creat in acesti 2 ani de zile..
Am in fata noi provocari: intoarcerea la serviciu si impacarea responsabilitatilor si a tuturor laturilor (mama, sotie, femeie de cariera, prietena), inscrierea la cresa si adaptarea la un nou program, o noua rutina..Sper ca voi face fata cu brio tuturor acestor schimbari! Am exemple bune langa mine si sper sa le urmez si eu!
 
Va voi tine la curent! :)
 
cu drag, mamica implinita de 2 anisori..
 
 
 
 
 
 

2 comentarii:

irina andreea spunea...

sa se acomodeze repede la cresa!!si tie multa putere!ma gandesc si eu cu frica la acest moment

Raluca spunea...

Sunt convinsa ca Alex se va adapta repede la cresa, iar tu iti vei gasi un echilibru intre a fi o mama, o sotie si o femeie de cariera excelenta. Ca la orice etapa noua din viata noastra, primii pasi sunt mai timizi si neincrezatori insa "practice makes perfect". Va pupam