Analizele de sange (de rutina) la bebelusi - moft sau necesitate?

Aceasta postare vine din dorinta de a da o replica unei mamici cu care polemizam deunazi vizavi de oportunitatea analizelor de sange de rutina la bebelusi sau nu. Mamica in cauza sustinea sus si tare - la intrebarea unei alte mamici - La ce varsta este recomandat sa se faca primele analize de sange, daca nu a avut copilul vreo problema pana atunci? -ca - citez - "Daca copilul e sanatos, nu le vad rostul"!, aducand in argumentare ca analizele la copiii mici reprezinta o experienta "extrem de traumatizanta, oribila, un chin care nu se mai termina!" si promovand ideile ca:

- daca pediatrul nu vede semnele unei afectiuni (de parca ar fi vizibile semnele tutoror afectiunilor si bolilor),  analizele de rutina nu isi gasesc rostul;

- iar,  in caz ca exista mici semne ale unei afectiuni nu foarte grave, citez: "de ce sa mai chinui copilul pentru ca tot aia afli si tratamentul tot ala ramane".
Si inca ceva: "pediatrii din ziua de azi nu stiu sa vada semenle clinice, dar cei cu super experienta sunt capabili sa citeasca semnele si fara analize"..

In opinia mea, preventia unor afectiuni precum si ingrijirile medicale ale copilului incep inca de la nastere.

Revenind la mamica de mai sus care nu vede rostul analizelor de rutina, atata timp cat copilul nu da nici un semn de afectiune si pediatrul nu vede nimic rau - ii raspund:

- exista afectiuni care pot lua forme atipice si exista si forme asimptomatice, de aceea eu cred cu tarie ca trebuie facute analize nu numai daca starea generala e alterata , ci si in conditii de sanatate aparenta..

- o masinarie (laboratorul de analize) imi prezinta mai multa incredere decat un om (pediatrul - chiar si cu multa experienta, dar de multe ori depasit in gandire..)
- ii voi face copilului meu analizele de rutina cel putin o data pe an (daca nu chiar la 6 luni) si nu voi astepta "semnele" vizibile ale unei afectiuni..

In incheiere, noile trenduri in materia parentingului (pro bio, vegano si attachment parenting - sper sa nu fiu inteleasa gresit si judecata ca atare) risca sa devina uneori daunatoare daca sunt intelese gresit...am auzit in ultima perioada tot mai multe afirmatii de genul:

- "ma tenteaza serios ideea de a nu mai vaccina deloc copilul (nici macar cele obligatorii)"

- "nu vad sensul analizelor de rutina, pentru ca e prea dureros pentru copil ";

- "sunt total contra decalotarii, pentru ca nici mie, ca adult, nu mi-ar placea sa-mi faca cineva asa ceva, asa ca nici eu nu am de gand sa il supun pe copil la un astfel de chin..." etc etc..

Toate aceste opinii lasa locul unor dezabateri dintre cele mai acerbe, dar daca pentru simplul motiv ca recoltatul de sange este dureros la copii (din experienta piticului meu va spun ca experienta recoltatului de sange nu trebuie neaparat sa devina una traumatizanta...Alexandru nici macar nu a plans..depinde foarte mult de personalul care efectueaza recoltarea, de modul in care poti sa iti linistesti copilul in acele momente si sa incerci sa ii distragi atentia...practic nu intepatura in sine doare, cat faptul ca trebuie sa stea nemiscat cateva secune, un minut-doua si acest fapt il sperie pe micut) amani efectuarea de analize la copil pana cand aceste vor deveni obligatoriu (adica atunci cand va merge la gradinita) si te increzi orbeste in opinia unui singur pediatru (fie el si cea mai mare expereinta), atunci, dati-mi voie sa imi exprim consternarea!

De ce pentru noi, adultii, avem grija sa ne facem macar anual analizele, iar piticilor nostri, nu, pentru simplul motiv ca arata bine, mananca si sunt vioi - deci sunt sanatosi?! rectific: dupa toate aparentele, sunt sanatosi!

Dar, fiecare parinte stie ce este mai bine pentru copilul său..